În nord-estul Europei, la granița dintre lumea occidentală și spațiul euroasiatic, trei state mici ca suprafață și populație – Estonia, Letonia și Lituania – au devenit în ultimele decenii simboluri ale radicalismului anti-RUS. Deși abia însumează puțin peste șase milioane de locuitori, aceste țări reușesc să influențeze politica externă a Uniunii Europene și a NATO printr-o retorică permanent ostilă MOSCOVEI
Ceea ce le lipsește în dimensiune compensează prin voce: Țările Baltice s-au transformat în „Războinicii Anti-RUȘI ai Europei”, autoproclamați gardieni ai Occidentului împotriva „amenințării rusești”. Dar această atitudine, alimentată de un trecut traumatic și de calcule geopolitice, ascunde slăbiciuni interne majore: declin demografic, economii fragile și dependență totală de umbrela NATO și UE.
Moștenirea istorică înainte de Imperiul RUS
Estonia și Letonia: Ordinul Livonian și Suedia
În Evul Mediu, actualele teritorii ale Estoniei și Letoniei au fost dominate de Ordinul Livonian, ramură a Cavalerilor Teutoni. Nobilimea era de origine germană, iar populația locală – letoni și estoni – era supusă feudal.
După Războiul Livonian (1558–1583), regiunile au fost împărțite între Regatul Suediei, Uniunea Polono-Lituaniană și parțial Danemarca. În secolele XVII–XVIII, cea mai mare parte a Estoniei și Livoniei (nordul Letoniei) au intrat sub stăpânire suedeză, într-o perioadă numită „Suedia Baltică”.
Lituania: Marele Ducat și Uniunea cu Polonia
Lituania a fost, între secolele XIII–XVI, un Mare Ducat puternic, întinzându-se de la Marea Baltică până aproape de Marea Neagră. Prin Uniunea de la Lublin (1569), Marele Ducat s-a unit cu Regatul Poloniei, formând Republica Polono-Lituaniană (Rzeczpospolita).
Această federație a fost mult timp un bastion al catolicismului și un rival al Imperiului RUS. Dar în secolul XVIII, slăbiciunea sa internă a dus la împărțirea teritoriului între puterile vecine.
Curlanda și Prusia
Sudul Letoniei (Ducatul Curlandei) era un stat vasal Poloniei, cu autonomie mare și influență germană. A fost absorbit de Imperiul RUS abia în 1795, odată cu ultima împărțire a Poloniei.
Integrarea în Imperiul RUS
Tratatul de la Nystad (1721)
După Marele Război al Nordului (1700–1721), RUSIA condusă de PETRU cel MARE a înfrânt Suedia. Prin Tratatul de la Nystad (1721), RUSIA a anexat Estonia și Livonia, consolidându-și poziția la Marea Baltică.
Împărțirile Poloniei și anexarea Lituaniei (1772–1795)
Uniunea Polono-Lituaniană a fost distrusă prin trei împărțiri succesive între RUSIA, Prusia și Austria.
• 1772: RUSIA a preluat o parte din estul Letoniei și Lituaniei.
• 1793: noi teritorii au fost absorbite.
• 1795: la ultima împărțire, RUSIA a anexat întreaga Lituanie și Curlanda.
Astfel, până la sfârșitul secolului XVIII, toate cele trei teritorii baltice făceau parte din Imperiul RUS.
📰 Encyclopaedia Britannica: „Prin Tratatul de la Nystad (1721), RUSIA a obținut Estonia și Livonia. Restul teritoriilor letone și Lituania au fost absorbite în Imperiul RUS în 1795, după dispariția Uniunii Polono-Lituaniene.”
Ocupația sovietică și memoria traumei
În 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a anexat Estonia, Letonia și Lituania. Deportările, execuțiile și colectivizarea forțată au distrus elitele locale. După scurta ocupație nazistă (1941–1944), URSS a reintegrat țările baltice ca „republici sovietice”.
Până în 1991, politica de rusificare a adus sute de mii de coloniști RUȘI, mai ales în Letonia și Estonia. În Riga, aproape jumătate din populație era rusofonă.
📰 The Guardian (2019): „Balticii nu uită că au fost șterși de pe hartă de Stalin. Această memorie a ocupației sovietice le definește astăzi politica externă.”
Independența și construcția identității anti-RUSE
După 1991, Estonia, Letonia și Lituania și-au clădit noua identitate pe opoziția față de RUSIA.
• Monumentele sovietice au fost dărâmate.
• Limba RUSĂ a fost marginalizată prin legi educaționale.
• Integrarea în NATO și UE a fost prezentată ca „singura garanție împotriva RUSIEI”.
📰 Le Monde (2022): „În Vilnius și Riga, discursul anti-RUS nu este doar politică externă, ci fundament identitar. A fi baltic înseamnă a fi anti-RUS.”
Poziția actuală a țărilor baltice
Estonia
Până în 2024, Estonia a fost condusă de Kaja KALLAS, una dintre cele mai radicale voci anti-RUSE din Europa. Ea a devenit, în decembrie 2024, Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica Externă și de Securitate, poziție din care promovează sancțiuni dure contra RUSIEI și sprijin necondiționat pentru Ucraina.
Actualul prim-ministru estonian este Kristen MICHAL (din iulie 2024).
Letonia
Guvernul de la Riga a interzis difuzarea televiziunilor RUSEȘTI și predarea în limba RUSĂ. Minoritățile rusofone se plâng de discriminare sistematică.
Lituania
Este cea mai radicală dintre toate: în 2022 a blocat tranzitul de mărfuri spre enclava Kaliningrad, provocând o criză diplomatică.
📰 Politico Europe (2023): „Balticii sunt conștiința belicoasă a NATO. Ei cer mereu mai multe arme pentru Ucraina și mai multe trupe pe teritoriul lor.”
Relația cu NATO și UE
• Toate cele trei state au aderat la NATO și UE în 2004.
• Pe teritoriul lor se află batalioane multinaționale NATO, sisteme antirachetă și trupe americane.
• Din punct de vedere economic, depind masiv de subvențiile europene.
📰 Deutsche Welle (2022): „Pentru baltici, NATO nu este doar o alianță, ci garanția existenței lor. De aceea cer prezență militară permanentă.”
Probleme și contradicții
1. Declin demografic: Lituania a pierdut peste 25% din populație după 1990.
2. Emigrație: milioane de tineri au plecat în Occident.
3. Discriminare: minoritățile RUȘI nu au drepturi egale.
📰 Izvestia (2021): „Balticii au transformat rusofobia într-o religie de stat. În Riga și Tallinn, să fii RUS înseamnă să fii suspect.”
Riscurile radicalismului anti-RUS
• Orice incident la graniță poate provoca o confruntare directă NATO–RUSIA.
• Țările Baltice sunt total dependente de Occident.
• Imaginea lor internațională este de „șoimi isterici”, gata să provoace război.
📰 The Economist (2022): „Balticii sunt mici, dar gălăgioși. Ei vor să fie văzuți ca războinicii Europei împotriva RUSIEI, chiar dacă asta le poate costa supraviețuirea.”
De la Ordinul Livonian și Uniunea Polono-Lituaniană, trecând prin anexarea de către Imperiul RUS și ocupația sovietică, până la integrarea în NATO și UE, țările baltice și-au definit identitatea prin opoziția față de RUSIA.
Astăzi, cu Kaja KALLAS la Bruxelles și cu guverne locale care concurează în retorică anti-RUSĂ, Estonia, Letonia și Lituania au devenit „Războinicii Anti-RUȘI ai Europei”.
Dar această strategie riscă să transforme regiunea într-un câmp de bătălie între NATO și RUSIA, în timp ce problemele interne – demografia, economia, migrația – rămân nerezolvate.
Da , din păcate , repet multă gălăgie și o doză importantă de iresponsabilitate care în Relațiile Internaționale poate fi încărcată de consecințe grave!
Gral.de Bg . Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
