După îndelungi suferințe creștinește îndurate, Napoleon (Nini) Pop s-a stins încet ca o candelă rămasă fără ulei, lăsând în urmă, asemenea unei dâre de fum, amintirea uneia dintre cele mai luminate minți ale științei economice românești, a unui spirit sofisticat și subtil, a unui om mereu elegant, rafinat și sensibil.
A crezut cu putere în libertate sub toate formele ei, de la libertatea schimburilor pe piață, la libertatea cugetului și a expresiei. A crezut în frumos, fiind el însuși un pictor de talent. A crezut în iubire și mi-a mărturisit cu puțin timp înainte de a muri că singura teamă legată de dispariția sa era aceea ca urmașii săi să se trateze cu ostilitate unii pe alții.
A fost un om al răspunderii maxime și a maximului angajament. În toate împrejurările, fie ele vesele sau triste, aborda subiecte grave pe care le trata cu o respectabilă seriozitate luminată de competență și de grija pentru binele public. Văzând cum preocupările personale rămân mereu în urma celor pentru a face viața celor mulți cu ceva mai bună, în compania lui nu puteam să îmi stăpânesc revolta față de opiniile inepte care susțin că toți cei implicați după 1990 în administrarea afacerilor publice au fost la fel, și anume corupți și incompetenți. Nu au fost la fel și nu au făcut același lucru, iar Nini Pop este un exemplu în acest sens. Din păcate un exemplu necunoscut, ca mai toate exemplele bune care nu interesează și nu impresionează pe mai nimeni.
În anii 1990 a fost printre primii care au gândit și procedat la reformarea administrației de stat în domeniul comerțului exterior. A fost, de asemenea, printre primii care au demarat negocierile României cu UE. Și cât s-a ocupat de acest subiect s-a negociat bine. Nu toți au negociat nătâng. În calitate de membru al Consiliului de administrație al BNR a contribuit cu înțelepciune, dar și cu curaj, pentru a evita, folosind instrumentele politicilor monetare, ca rău guvernata economie românească să se prăbușească. Ca parlamentar și ca director al Institutului de economie mondială, a promovat, folosind inclusiv arma cuvântului vorbit sau scris, o legislație care să permită integrarea europeană a României ca stat suveran, mândru, demn și prosper, iar nu ca o colonie. A suferit mult văzând cum proiectele sale sunt sabotate chiar din interiorul țării și cum visele sale se năruie. Se poate spune că a fost unul dintre ultimii național-liberali autentici.
Avem datoria de a spune aceste lucruri, acum la plecarea sa, și de a nu lăsa ca discreția cu care a trăit și a plecat să oculteze exemplul său, atât din respect pentru el, cât și ca un fel de executori ai testamentului său nescris prin care ne-a cerut să nu îi lăsăm pe români în întunericul în care au ajuns să creadă că nimic nu se poate face întrucât nici unul din liderii noștri nu știe, nu poate și nu vrea să facă bine acestui nefericit popor. Nini a făcut mult bine românilor, fără să ceară nimic pentru asta și cunoașterea acestui bine trebuie să ne încurajeze spre a merge mai departe și a reda națiunii române măreția.
Nini Pop a plecat. Nouă ne rămâne exemplul său, misiunea de a duce, fără el, dar la lumina pildei lui, lupta pentru propășirea națiunii noastre și datoria de a ne ruga ca Dumnezeu să îl odihnească în corturile drepților, iertându-i păcatele pe care ca orice om le va fi săvârșit!
Condoleanțe îndureratei familii!
