Sursa: corectnews.ro
| Președintele Klaus Iohannis a avut dreptate atunci când a constatat că statul a eșuat. Înseamnă că el, statul, nu-și mai poate îndeplini vocația. Și devine nefuncțional. Dar cine a eșuat de fapt? Autoritățile care îl reprezintă. Și în care cetățenii nu mai au încredere. |
Am asistat zilele trecute la o demonstrație în fața Ministerului Sănătății, la care au participat numeroase persoane care reprezintă un adevărat curent de opinie. Oamenii citesc cu totul și cu totul diferit față de autoritățile statului textul unui document intitulat „Strategia națională de vaccinare”. Oare de ce? De ce, în ciuda asigurărilor pe care ni le dau Alexandru Rafila, ministrul Sănătății și chiar premierul Marcel Ciolacu, există atât de mulți români convinși că vaccinările vor deveni obligatorii și, deci, se vor administra forțat?
Cândva, „comandantul” situațiilor de urgență , Raed Arafat, era extrem de apreciat de către cetățeni. Aceștia au ieșit chiar și la o demonstrație în stradă, portestând împotriva intenției lui Traian Băsescu, președintele de atunci al României, de a-l demite din funcție. Cum se face că astăzi situația este diametral opusă? Iar Raed Arafat nu se mai poate confrunta cu oamenii? Se strecoară printre ei ca și când ar fi o umbră.
Poliția se bucura de respectul cetățenilor. Aceștia trăiau cu convingerea că polițiștii îi apără de răufăcători. Și de câte ori considerau necesar, apelau fără ezitare la poliție. Și acest raport a fost astăzi inversat. Sunt din ce în ce mai mulți cetățenii care consideră că există un grad ridicat de complicitate între polițiști și răufăcători. Aceeași situație și în ceea ce privește raportul dintre cetățean și justiția în sens larg. Adică procurori și judecători. Rechizitoriile nu mai sunt credibile în ochii cetățenilor și la fel se întâmplă și cu sentințele în domeniul penal, civil sau comercial.
Oamenii obișnuiți nu mai au încredere nici atâta câtă mai aveau înainte în demnitarii care ar trebui să le reprezinte interesele în Parlament. Ei percep că poziția unui individ în Camera Deputaților sau în Senat reprezintă pentru acesta o simplă sinecură. O vacă de muls. Cât despre miniștri și ceilalți membri ai administrației centrale sau despre reprezentanții administrației locale, cu primar cu tot, ce să mai vorbim? Oamenii se miră și nu înțeleg cum de au votat. Sau cum de au tolerat numirea acestora în funcții bine plătite.
Și apropo de funcții bine plătite, numai cine suferă de orbul găinii nu remarcă faptul că toate funcțiile din deconcentrate și toate consiliile de administrație sunt împănate de protejați ai oamenilor de decizie, pentru a fi plătiți consistent din bani publici și pentru a le susține de câte ori este cazul interesele protectorilor.
Aceste ultime zile s-au caracterizat prin scandaluri în serie, generate de modul tragic în care și-au pierdut viața mai mulți tineri și de faptul că, în spatele celor vinovați, s-au aliniat reprezentanți ai autorităților statului. În mod interesant sau inconștient.
Închei aici această enumerare, cu precizarea că ea este departe de a fi exhaustivă. Neîncrederea în autorități este un fenomen real, extrem de grav, care atacă în profunzime o societate lipsită de anticorpi. Iar neîncrederea în autorități are efectele devastatoare ale unui cancer, care lovește în profunzime statul român. Încrederea nu poate fi recâștigată nici prin declarații de bune intenții și nici prin măsuri administrative. Încrederea se pierde ușor și nu poate fi recuperată decât pas cu pas. Dacă va mai fi vreodată recuperată. Dacă nu, statul român, eșuat cum a spus președintele Klaus Iohannis, intră în disoluție.
