Sursa: Avocat Dan CHITIC
Hristos a înviat!
Acesta nu este un salut.
Acesta este o Constatare!
Acesta este o Confirmare!
Acesta este o Realitate!
Deci nu vă grăbiți să răspundeți cu „Adevărat, a înviat!” dacă o faceți pur formal, din obișnuință sau pentru a respecta un obicei.
Afirmarea sau Răspunsul trebuie să exprime o stare de certitudine ființială, supra-rațională, care trebuie să depășească orice umbră de dubiu, la fel ca sau chiar mai mult decât atunci când atingi un fier înroșit în foc: te arde, pur și simplu simți simți asta. La fel e și cu Adevărul!
Mai întâi de toate este o constatare, făcută înainte de oricine de femeile mironosițe, Maria Magdalena și cealaltă Maria, care au văzut mormântul gol și au primit buna-vestire a îngerului care „le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus”, „De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?” Apoi au constatat asta Petru și Ioan. Apoi și ceilalți apostoli, speriați, ascunși și închiși fiind l-au văzut intrând prin ușa închisă. Ba Toma, mereu întârziat sau absent la întâlnirile cu Domnul de după Înviere, vru chiar să se convingă pipăindu-i rănile, dar prezența Domnului i-a fost suficientă pentru a striga: Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Constatarea aceasta directă i-a făcut pe acești oameni simpli să renunțe la tot și să plece în lume să anunțe că au văzut, auzit și simțit Adevărul! Ba alături de ei s-a adăugat și Pavel, cel care după ce a intrat și el în contact cu Domnul, a devenit din unul din cei mai feroce prigonitor ai creștinilor cel mai înfocat mesager al Învierii. Ș toți, exceptându-l pe Ioan, toți au murit martiric, au murit afirmând și pentru că au susținut cu orice preț că „Hristos a înviat!”.
Mai la urmă, și noi, prin cuvântul și viețile apostolilor și prin harul ce se pogoară la epicleză, constatăm și noi, azi, în adevărul și realitatea liturghiei realitatea de necontestat a Învierii și îl regăsim pe Hristos viu și întreg în Euharistie, acolo unde ne va permite, după cuvântul Lui, să rămânem în El și El în noi: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.”
Apoi Învierea este Confirmarea că Hristos este Domnul, dar și că TOT ce a spus despre El și despre Înviere a fost adevărat: „Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.” a spus Îngerul! Dar nu doar adevărul despre Sine îl confirmă, ci tot, absolut tot ce ne-a spus:
„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Eu sunt pâinea vieţii. (…) Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.” (Ioan 6:47, 48, 53-57)
„Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11: 25)
„Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17: 3)
„Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17: 20-23).
Dacă omenirea nu era decăzută, și deci devenită proastă, nu ar fi fost nevoie de nicio confirmare, și deci nu ar fi fost necesară nici Învierea, căci omul ar fi putut să vadă Dumnezeirea lui Iisus încă de la înomenirea acestuia odată cu nașterea lui minunată și să înțeleagă Adevărul și concretețea mesajului său. Dar decăzut și lipsit de înțelegere, omul a avut nevoie de o minune, de minunea minunilor: Învierea! Și nu doar învierea în trupul trecător, așa cum Domnul a făcut-o cu fiica lui Iair, cu fiul văduvei din Nain sau cu Lazăr, ci Învierea în trupul glorios și nestricăcios al Domnului de după Înviere, cel care ne arată starea originară a omului.
Învierea pe care o vestim este confirmarea mântuirii spre Îndumnezeirea omului și a întregii făpturi. Iar Îndumnezeirea nu este o realitate rezervată exclusiv stării postume, ci Îndumnezeirea este pentru aici și pentru acum – o spun aproape unanim toți sfinții părinți. „Nu numai că ne-a mântuit e noi, cei ținuți sub păcat, ci ne-a împărtășit și din puterea dumnezeiască” spune Maxim Mărturisitorul în „Ambigua. Către Toma”, sau tot el spune „Pentru aceea S-a făcut Fiu al omului și om Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu și Tatăl, CA SĂ FACĂ DUMNEZEI ȘI FII AI LUI DUMNEZEU PE OAMENI.” (Filocalia vol 2)
Căci o spune Însuși Iisus: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Ioan 5: 24).
Aceasta este marea trecere (Paște-pesah-trecere) preînchipuită de trecerea lui Moise prin Marea Roșie, cel care demult a scos poporul lui Israel din robia lui Faraon, doar că Trecerea pe care ne duce azi Domnul nu se face în chip minunat pe orizontală, ci pe verticală cum impecabil spune imnograful într-una din cântările ortodoxe la Învierea Domnului:
„Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.
Hristos a inviat din morți!”
Învierea confirmă astfel „că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.” (Ioan I: 17)
Și pentru că Domnul nu putea „discrimina” pe cei ce au trăit înainte de înomenirea Lui, a trebuit să „coboare întru cele mai de jos ale pământului” și de acolo să mântuiască și să îndumnezeiască pe toți (mai puțin pe „fiul pierzării”) și astfel să împlinească simbolul ultim, eshatologic, al crucii pe deplin, „Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia”. Acesta este un alt motiv pentru care a fost nevoie de moartea Sa pe cruce și de Învierea lui pe care o bine vestim azi!
Învierea Domnului este deci confirmarea Dumnezeirii noastre virtuale dar reale, așa cum se spune explicit în evanghelia citită chiar în noaptea de Înviere: „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit în noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1: 12-14)
Acesta este sâmburele de Adevăr pe care Preafericitul Daniel l-a sădit de ani de zile în inimile fiecărui credincios care îi ascultă predicile: „Euharistia este arvuna înfierii” spune atât de des sfântul părinte, o arvună ce nu poate luată înapoi și care poate fi valorificată oricând: dincolo, la învierea cea de obște sau aici și acum. De noi depinde când devenim dumnezei, „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una”.
Învierea ne confirmă statul de fii (încă rătăciți) ai lui Dumnezeu, de trecuți de la moarte la viață veșnică încă de aici. De noi depinde când, cum sau dacă vom face Marea Trecere – aici, dincolo sau nicăieri, azi, mâine, în viața de apoi sau niciodată, fiindcă un singur lucru e cert și confirmat de Învierea Domnului: „Îndumnezeirea rămâne scopul lui Dumnezeu, ținta finală a creației Sale, însă, dată fiind căderea omului, aceasta nu se mai poate împlini decât prin restaurarea firii; îndumnezeirea omului, dată fiind starea sa de cădere, presupune mântuirea lui: omul nu poate fi îndumnezeit dacă nu este mai întâi izbăvit de păcat și de nefastele lui urmări.”
Realitatea este că Hristos a înviat!
Dacă într-adevăr credeți asta veți fi fii și veți fi vii în veci, căci Domnul a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”
Iar Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Romani spune: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui, Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.”
Și orice s-ar întâmpla, oricât de grele vor fi vremurile ce vor să vină, nu uitați cuvintele Domnului: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”
Credeți în Înviere, îndrăzniți și nu vă temeți!
Vom birui lumea!
Și bucurați-vă:
Hristos a înviat!
Sursa: Avocat Dan CHITIC
