Puțini știu că mai există o Academie în țară, diferită de Academia Română, toți membrii ei primind multe recompense. Dar să vă prezentăm mediul ştiinţific românesc în care a apărut Academia de Ştiinţe din România, pentru că despre aceasta este vorba, o instituție înființată în 1935, de către un grup de oameni de știință, nemulțumiți de imperfecțiunea organizării Secțiunii Științifice a Academiei Române-lăsată pe un plan secundar, având doar 12 locuri pentru a reprezenta toate științele, format din personalități ale lumii intelectuale românești:
- Constantin I. Angelescu
- Dragomir Hurmuzescu
- Nicolae Coculescu
- Dimitrie Călugăreanu
- Ștefan Minovici
- Andrei Popovici-Bâznoșanu
- Anton Davidoglu
- Constantin Kirițescu
- Nicolae Condeescu
- Ion Borcea
- Negoiță Dănilă
- Alexandru Borza
- Ion Popescu Voitești
- I. V. Bădulescu
- Nicolae T. Deleanu
- Constantin Stănescu
- Eugen Bădărău
- Costin Stoicescu
- Marin Drăcea
- Eugen Angelescu
- C. Mihăilescu
- Simion Ștefan Radian
- Constantin Popescu
- Ion Miclescu
- Ilie C. Purcaru
- Christian Musceleanu
În urma intervenției în justiție a Academiei Române prin Decretul Lege nr. 2.418/7 iulie 1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 154/8 iulie 1938, Academiei de Științe din România i s-a interzis purtarea titulaturii de Academie, considerată ca fiind drept de monopol al unei alte instituții mai vechi. Ca urmare, la 24 septembrie 1938, Adunarea Generală a Academiei de Științe din România a hotărât să-și schimbe numele în „Institutul de Științe din România”. La 7 noiembrie 1940, în Monitorul Oficial nr 261, Partea I, a fost publicat Decretul Lege 3714/6 noiembrie 1940 prin care s-a hotărât ca Institutul de Științe din România, persoană juridică cu sediul în București, să reia denumirea de „Academie de Științe din România”.
În 1948 Academia de Științe din România a fost desființată. Prin Decretul Prezidiului MAN nr. 76 pentru transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române, publicat în Monitorul Oficial nr.132 bis/9 iunie 1948, Academia de Ştiinţe din România a fost integrată în Academia Republicii Populare Române, toate bunurile sale mobile și imobile fiind înglobate în patrimoniul noii Academii. În prezent, Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), înființată în 2007, se consideră continuatorul și unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România (1935-1948) și al Asociației Oamenilor de Știință din România, înființată în 1956.
În România, conform cu prevederea din Legea privind organizarea și funcționarea Academiei Române, preluată în art. 10, aliniat (3), din statutul aceteia „Titlul de academician poate fi folosit numai de membrii titulari ai Academiei Române”. Prin urmare, acesta nu poate fi folosit de membrii Academiei de Ştiinţe din România.
Descătuşând energiile creatoare, Unirea din 1918, precum şi politica statului român au permis, în ciuda unor obstrucţii şi neîmpliniri, o solidarizare a provinciilor şi o participare la viaţa culturală a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, limbă şi religie…Marele chimist Petru Poni în „Amintirile” sale ilustrează plastic situaţia generată de greutăţile care existau după 1918 în calea promovării ştiinţei: La 1 iunie 1920, Academia Română a aprobat cererea Secţiunii Ştiinţifice de a adera la Comitetul Internaţional de Cercetări de la Bruxelles, iar la 29 mai 1937 se votează înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Științifice, „organ îndrumător şi consultativ al statului în toate chestiunile în care cuvântul ştiinţei pure sau aplicate trebuie ascultat după exemplul instituţiilor similare din ţările Europei Occidentale şi transoceanice”–Istoria Academiei Române în date.
Deci, în afară de Academia Române, mai avem așa cum am menționat și Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (1996–prezent). La primul congres al acesteia, organizat cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înființarea Asociației Oamenilor de Știință din România, cu tema „Știința la sfârșit de mileniu”, domnul G-rl. Prof. univ. dr. medic cardiolog Vasile Cândea a propus revenirea instituției la titulatura din 1935-1948, anume aceea de „Academie”, cu păstrarea și a anumitor elemente din denumirea asociației și astfel titlul a devenit „Academia Oamenilor de Știință din România”, numită în continuare prescurtat AOSR.
Adoptarea denumirii de „Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR)” a fost aprobată de adunarea generală AOSR din 22-24 mai 1996, care s-a desfășurat în cadrul Primului Congres AOSR la Palatul Parlamentului, în prezența a numeroși membri ai Academiei Române (Eugen Simion, vicepreședinte al Academiei Române, Marius Sabin Peculea, secretarul general al Academiei Române, N. N. Constantinescu, fost secretar general al Academiei Române în perioada 1990-1994, Alexandru Balaci, Mihnea Gheorghiu, președintele Secției „Arte, Arhitectură și Audiovizual” a Academiei Române, Nicolae Cajal, președintele Secției de Științe Medicale a Academiei Române, Cristofor Simionescu, Vasile Stănescu, Toma Dordea, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Gabriel Țepelea, Răzvan Teodorescu, Dorel Zugrăvescu), a unor membri marcanți ai AOSR (Dan Amedeo Lăzărescu, Corneliu Coposu) și a 40 de oameni de știință de peste hotare.
Ca urmare, Academia Oamenilor de Știință din România este continuatorul și unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România (1936-1948) și al Asociației Oamenilor de Știință din România, înființată prin HCM nr.1012/30 mai 1956, și care în 1996 și-a schimbat titulatura din Asociația Oamenilor de Știință din România în Academia Oamenilor de Știință din România (Hotărârea judecătorească din 3 octombrie 1996, adoptată de judecătoria sectorului 1 București, Dosar 231/P.J./1996).
Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR) a funcționat ca ONG până la apariția Legii nr. 31/2007, când a devenit instituție de interes public. Până acum AOSR a organizat mai multe Congrese. G-rl. Prof. univ. dr. Vasile Cândea, împreună cu membrii Consiliului Director, au evaluat membrii după criterii științifice selective, interne și internaționale. AOSR are în structură 13 secții științifice de specialitate, precum și 9 filiale situate în orașe universitare sau în alte orașe cu potențial științific semnificativ: București–sediul central, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Piatra-Neamț, Târgoviște, Timișoara, Chișinău și una la New York (SUA). AOSR deține o Editură și o Bibliotecă, iar sub egida sa funcționează unitățile de cercetare științifică, Institutul de Cercetări Avansate Interdisciplinare „Constantin Angelescu” și Fundația „Scientica”.
AOSR are în componența sa 134 membri titulari, 82 de membri corespondenți și 34 membri de onoare, selectați pe baza criteriilor de vizibilitate științifică și culturală recunoscute internațional. Un număr de 15 membri AOSR sunt simultan și membri ai Academiei Române. De asemenea, AOSR mai cuprinde 97 membri de onoare din străinătate, personalități marcante ale vieții științifice internaționale. De-a lungul istoriei, Academiei de Ştiinţe din România (ASR) a avut în componență 8 laureați, iar AOSR, un laureat al premiului Nobel. Actualul președinte al AOSR este Prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, iar vicepreședinți Prof. univ. dr. ing. Doina Banciu și CS1 dr. Doru-Sabin Delion. Sunt 13 (n.r. ghinion?) secții științifice, noi propunându-vă–o să vedeți de ce-să ne oprim preț de o anchetă la Secția X–Filosofie, teologie, psihologie și journalism. AOSR are o Editură care publică circa 50 de titluri anual. Sub egida sa funcționează 11 reviste științifice.
Dar să vă explicăm de ce ne-am oprit la această secție anume. Sunt aici 19 membri titulari, corespondenți (printre care nume mai cunoscute ÎPS Nifon și Teodosie, analistul politic Ion Cristoiu) și de onoare, președinte fiind constănțenul Aurel Papari, un personaj, după cum veți vedea, mai mult decât controversat. Sunt și 10 membri din străinătate din SUA între care binecunoscutul Theodor Damian, președintele Filialei New York, Anglia, Franța, Georgia, Germania, Canada și Republica Moldova (Victor Moraru). Sunt personalități de seamă, de la care nu te-ai aștepta la disensiuni, dar una de forță majoră există și ea ne-a fost sesizată de nimeni altul decât bucureșteanul Narcis-Stelian Zărnescu, secretarul științific al secției. Profesor universitar doctor de peste patru decenii, ex-consilier parlamentar și expert NATO.
Suspiciunile lui, mai mult decât argumentate, se îndreaptă (culmea!) spre chiar președintele secției, Aurel Papari. Medic primar psihiatru, professor universitar doctor, mai mult chiar, Președinte-fondator al Fundației și Rector al Universității constănțene „Andrei Șaguna”. Are câteva domenii de activitate științifică extrem de interesante, dar un caracter infect, după cum veți vedea. De te și miri cum poate un semenea specimen să zburde în democrația românească, fără ca nimeni să nu-l trimită unde-i este locul celui născut pe 19 octombrie 1947 pe malul mării.
A debutat în activitatea didactică în anul 1990. A desfășurat o activitate bogată de cercetare științifică cu caracter fundamental și aplicativ, materalizată în realizarea a numeroase lucrări științifice și a unor volume de referință pentru activitatea medicală și didactică, cum e o trilogie de medicină românească, rezultat al cercetării realizate timp de un deceniu cu reputatul prof. dr. Gh. Badiu. Spre deosebire de el, Narcis-Stelian Zărnescu este scriitor, ziarist, doctor în filologie, doctor în științe economice, profesor expert în diplomație parlamentară și relații internaționale.
Membru USR, membru UZPR, critic şi istoric literar, traducător și posesor al unei onorante distincţii, Ordre des Palmes Académiques a Republicii Franceze, în grad de Cavaler, ca semn de recunoaştere a activității sale de universitar și cercetător al fenomenului cultural francofon şi european. Trilogia, publicata recent la Editura Academiei romane („Intoducere în doctrinologie”, „A Treatise of Extended Receptology” si „Tratat de receptologie extinsa“), a generat dezbateri, lansari, dialoguri, unele televizate, mentionate si rezumate in mass media. Pentru această anchetă mărturisesc că am avut la dispoziție peste 3.000 de pagini, tot ce se putea aduna despre cazul în sine, documentare de care s-a ocupat Liviu Tache Radu, unul dintre studenții mei din anul terminal de la Facultatea Comunicare și Relații Publice a Universității Apollonia din Iași.
Anul trecut, se primea o rugăminte/invitație la meditație, dar și la vot din partea unei ființe umane care se lupta cu sine și încerca în permanență să respecte valorile morale și să nu încalce decalogul multimilenar în calitate de membru AOSR, mai exact de secretar științific al Secției X. De fapt, Narcis-Stelian Zărnescu aduce la cunoștiință o serie de informații concrete cre se regăsesc pe site-urile CNSAS. E vorba de faptul că Aurel Papari, etnic macedonean, cu tata și socru legionar, după cum recunoște în fața Curții de Apel, a fost recrutat ca informator al securității. E urgentă o reformă morală mai ales în învățământul superior, pe durată medie și lungă, schimbarea mentalităților, pentru a se confirma măcar în ceasul al 12-lea cuvintele lui Spiru Haret: „Cum arată astăzi școala, așa va fi mâine țara”.
Aurel Papari mai avea și alte belele la activ. Să enumerăm câteva. Candidase la funcția de președinte de Secție AOSR nerespectând planul de management, pentru ca mai apoi să conducă dictorial și discriminatoriu, neorganizând nici o întâlnire de lucru, transmițând invitații și informații unui grup restrânns selectat după interesele personale. De aceea generalul Bădescu sau Theodor Damian, profesorii Dănișor, Dura, Golu, Excelența Sa Constantin Vlad, dar și profesorii Roșca, Ivan, Șoitu, eminescologul Nicolae Georgescu erau ținuți în umbră.
Cele două conferințe organizate au avut ca invitați principali numai angajați sau colaboratori a universității pe care o păstorește pe malul mării, nefiind invitați fără vreo jenă nici măcar cei doi înalți ierarhi. Nimeni nu a comentat, moda fiind preluată după cea a Rusiei care și-a anexat Crimeea fără ca nimeni să crâcnească. Făcând o glumă amară și tăcerea este o formă de protest, ca și greva foamei, dar până când? Erau motive serioase ca Secția X (Filozofie, Teologie și Psihologie) a AOSR să-i retragă „eminentului” profesor Papari sprijinul, după modelul prezidențial, dar deocamdată nimeni n-a mișcat vreun deget. C-așa-i la noi! Probabil se așteaptă Judecata de Apoi în regretabilul Caz Papari. Se aruncă motanul în curtea Adunării generale a Secției X care va avea loc într-o joi fără a se preciza anul. Sau se așteaptă ca onor conducerea AOSR să conteste în instanță toate deciziile și decretele Anti-Papari mai întâi, inclusiv Decretul Președinției.
De aceea profesorul Papari are o asemenea atitudine lipsită de respect, ca să nu zic disprețuitoare, indiferentă și batjocoritoare față de a doua Academie a României, totul cu acordul tacit al președinteșlui acesteia, Prof. univ. dr. ing. Adrian Badea. Ne exprimăm de altfel uimirea că nu a fost Primul, primus inter pares, asa cum cer exigentele functiei de Presedinte al unei institutii, care sa se autosesizeze cu privire la grava incalcare a codului etic si deontologic al AOSR de către un președinte de secție. Ca și cum asta nu era de ajuns, cel care obținuse prin muncă cinstită doar titlul de turnător, uzurpator al titlului de Luptător în Revoluție, polițiștii constănțeni în debutul lui iulie 2017 l-au reținut pe rectorul universității Andrei Șaguna, sub acuzația de șantaj.
Polițiștii secției 3 și lucrători ai Biroului Investigații Criminale ai IPJ, au realizat un flagrant la sediul universității, în urma căruia l-au reținut pe președintele Papari. Ce s-a întâmplat? Cu două zile în urmă, o femeie de 44 de ani, din Năvodari, a reclamat faptul că Papari îi condiționează susținerea unui examen de plata unei datorii financiare mai vechi, în valoare de 500 de lei. Printru-un comunicat remis presei locale, conducerea Universității „Andrei Șaguna” respinge acuzaţiile de şantaj care au fost aduse în mod public Preşedintelui, Profesor universitar dr. Aurel Papari. În fapt, ar fi fost vorba de o provocare, ce reiese evident dintr-o simplă relatare a faptelor incriminate. Documentul este semnat de prorectorul Universității, Prof. univ. dr. Andra Seceleanu, care precizează următoarele: „Potrivit unei practici curente a Universităţii „Andrei Şaguna”, de încurajare a absolvenţilor Facultăţii de Psihosociologie în practicarea meseriei pentru care dobândesc competenţe în timpul studiilor, acestora le sunt puse la dispoziţie, prin contracte de închiriere, spaţii adecvate în care să poată desfășura activități de consiliere.
Aceste spaţii se află vizavi de sediul universităţii şi le sunt puse la dispoziţie contra unei sume modice de 100 de lei pe lună. Este evident că alternativa de a-şi găsi singuri spaţii pentru practicarea meseriei este mult mai costisitoare. Una dintre absolventele care au încheiat contracte de acest fel, în acelaşi timp studentă la master la Universitatea „Andrei Șaguna”, a văzut în această oportunitate, ce i-a fost oferită generos de universitate, un prilej de a face o speculaţie. Astfel, a subînchiriat, în mai multe ocazii, spaţiul respectiv, unei firme, pentru cursuri (plătite) de formare, fapt ce încălca prevederile exprese ale contractului încheiat cu universitatea. De aceea, ca urmare a constatării acestor abateri, în luna mai, masteranda, recunoscând încălcarea contractului şi prejudiciul adus, a acceptat să plătească suplimentar suma de 500 lei pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare de funcționare, în repetate rânduri, a spaţiului, cu încălcarea, cu bună știință a condiţiilor contractuale. Dacă Universitatea „Andrei Șaguna” ar fi avut intenţia de a face profit de pe urma acestor spaţii, şi nu de a da o şansă absolvenţilor săi de a pătrunde pe piaţa muncii, în domeniul lor de competenţă, este evident că le-ar fi putut închiria cu sume mai mari de 100 lei pe lună. Ajunsă la finalizarea studiilor de master, studenta a făcut cerere să susţină examenul de dizertaţie, fără să plătească suma datorată de aproape 3 luni, de 500 de lei, corespunzătoare activităţilor desfăşurate în spaţiul închiriat de la Universitatea „Andrei Șaguna”. Cu toate că avea cererea de susţinere a dizertaţiei avizată de secretariatul instituţiei, cerere cu care s-ar fi putut prezenta la casierie să achite taxa corespunzătoare examenului, masteranda nu a făcut acest lucru și a reclamat la poliţie că a fost condiţionată de plata celor 500 de lei din contract şi s-a prezentat la casieria universităţii plătind această sumă, pentru care i s-au eliberat documente justificative.
Ulterior, la descinderea poliţiei, s-a constatat că respectivele bancnote plătite la casierie erau marcate cu inscripţia şantaj, iar Aurel Papari, preşedintele Universitatea „Andrei Șaguna”, care nu are, conform regulamentului instituţiei, nicio atribuţie în privinţa organizării examenelor de licenţă şi disertaţie, neputând împiedica înscrierea unui student la examenul de licență și/sau dizertație, a fost reţinut, din punctul nostru de vedere, abuziv. Nu înţelegem cum poate fi acuzat de şantaj şi reţinut preşedintele unei instituţii de învăţământ superior pentru plata unei sume prevăzute într-un contract şi plătită la casierie, cu eliberarea de factură şi chitanţă. Cu încrederea că veţi face publică poziţia noastră referitoare la acest incident regretabil.â
Se confirmă zicala cu corb la corb. Universitatea pe care o conduce pare utilă multora pentru că produce aproape pe bandă rulantă Diplome de Doctor Honoris Causa, tot e la modă. Aurel Papari a pierdut multe in viață, printre care: Onoarea, Bunul simț, Bunacuvință, Cei șapte ani de acasă, Cinstea, Curajul și alte bunuri.
Cu plecăciune, total scârbit, Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea–dublă campioană a presei de provincie, director executiv al Trustului de Presă Pompidu–Iași)
Notă. Profesorul Narcis-Stelian Zărnescu: „Felicitări pentru DNA! Papari-Fiul îi calcă pe urme celebrului său Tată! S-ar putea să fie un fake-news grosolan? Să-l întrebăm pe dl. Profesor: e adevărat sau fals? Vai de părinții care își duc de mână copiii până la DNA! Dar poate e un fake?! Ce fel de educație să mai aștepte bietul student de la Universitatea „Andrei Șaguna”, când însuși președintele Universității, marele savant recunoscut de Rusia și China, Aurică Papari, o dă în bară chiar cu educația odraslei sale favorite. Dar poate e un fake? Ferește-ne, Doamne, de Necuratu și de Șagunatu, că nu-i de șagă cu dumnealor! Sigur e un fake! Totul e un fake!?0
