Unii se întreabă acum ce va mai face masoneria mâine dar masoneria nu va face nimic mâine, ea construiește în secole, durabil și etern, caci noi nu lucram pentru moment ci lucram mereu pentru viitor. Suntem distanțați de regulile sanitare, dar rămânem mereu aproape tocmai prin valorile pe care le împărtășim.
Trebuie să fim conștienți că în sec. al XXI-lea nu se mai poate pretinde sacrificiul suprem, ci solidaritate, implicare și dăruire pentru semeni. Învăţăm treptat să transformăm boala într-o lecţie de grijă şi o resursă de regenerare, testând pe noi cu prioritate vaccinul împotriva indiferenţei… iată catehismul unui “grad” nou instituit, în care am fost nevoiţi singuri să ne “iniţiem”.
Să descoperim în Sine impulsul Datoriei şi să credem în efortul comun, căci fiecare poate ajuta în această luptă împotriva răului care s-a propagat. As vrea să aduc în atenţia voastră câteva aspecte de care ne lovim tot mai des, atât în societatea românească, dar şi la nivel global, şi anume: ignoranța, lipsa de reacție, lipsa de iniţiative şi iniţiatori, lipsa entuziasmului, lipsa de iubire faţă de semenii noștri, intoleranţa sau toleranţa dusă la extrem.
S-a pus întrebarea care sunt limitele toleranței și răspunsul a fost: Acceptarea diferențelor nu înseamnă renunțarea la opiniile și convingerile noastre, ci presupune exprimarea acestora în așa fel încât să nu fie încălcat dreptul celorlalți de a-și exprima opiniile și convingerile. Pe de altă parte nu putem accepta în numele toleranței abateri de la valorile morale sau încălcarea demnității umane; sa conștientizăm realitatea momentului defectuos atunci când el exista. Oare conștientizăm aceste lucruri? Vă întreb pentru că am constatat că de cele mai multe ori așteptăm ca totul să se întâmple de la sine, avem impresia ca ni se cuvine totul, iar dacă cineva nu ne oferă ceva, nici noi nu oferim nimic. Nu mai există puterea exemplului, nu mai ştim să iubim, să simţim, să dăruim, să investim…asta pentru că suntem mult prea ignoranți, pentru ca ne grăbim spre viitor fără să trăim prezentul sau chiar rămânem ancoraţi în trecut fără să reușim să îl depășim! Ei bine, noi ca masoni trebuie cu adevărat să șlefuim această piatră brută pe care încă o mai regăsim în noi înşine.
Nimeni nu ne opreşte sa fim operativi acolo unde situaţia o impune! De fapt, se impune mai mult ca oricând să revenim la dragostea dintâi, la învăţătura pe care ne-au lăsat-o moştenire înaintașii noștri și care ne-au povăţuit pe primele trepte ale spiralei, primii pași de ucenic. Atunci când se spune ca un mason este recunoscut după semne,cuvinte și atingeri,trebuie sa înțelegem ce înseamnă în plan ezoteric. Adevăratele semne nu sunt altele decât faptele din viata de zi cu zi. Masonul va acționa întotdeauna în mod echitabil,ca un om ce are grija sa se comporte cu ceilalți asa cum ar dori sa o facă și aceștia cu el. Inițiatul în Arta de a trai se diferențiază de profani prin felul în care trăiește, caci dacă nu are o viata mai buna decât mulțimile frivole,asa-zisa lui inițiere este fictiva, în ciuda atitudinilor frumoase pe care le mimează.
