Ne aflăm în plină criză determinată de schimbarea de paradigmă la nivel planetar. Spre ce ne îndreptăm? Spre epoca deciziilor raționale, spre dialog și consens, spre identificarea priorităților privind alocarea banilor spre proiecte de investiții durabile, cu angrenarea inovației și conservării naturii, prin orice mijloace.
Marea noastră problemă o constituie consensul, la nivel de instituții publice, pe de o parte, dar și la nivelul implementării politicilor, de orice fel, economice, sociale, de infrastructură, pe de altă parte. Politicienii fac jocuri de imagine în care angrenează structuri instituționale dar și piețe care preschimbă orice decizie bună sau mai puțin bună în ajustări ale principalelor prețuri, respectiv al cursului de schimb al monedei naționale, al energiei, al alimentelor care formează coșul zilei și influențează nivelul de bunăstare al populației. Acest joc de imagine al politicienilor nu încetează în România din anii 90 și posibil să continue, fiind în esența tipologiei politicianismului din românia, se pare, din păcate! Există o stare de spirit care scurtcircuitează actele economice deteminat de jocul politic. Din acest considerent, efectul instituțional asupra politicilor economice care se resimt și sunt implementate în economia reală este covârșitor. Cum putem depăși acest cerc vicios? Prin luarea în considerare a optimizării pieței politice din România în sensul accesului în poziții de politicieni a oamenilor cu adevărați apți să ia decizii în condiții de risc și incertitudine, dar în consens cu interesul național. Se pare că interesul național este trecut în neființă, câtă vreme piețele din România nu devin competitive prin atragerea resurselor locale și valorificarea acestora în spiriul unei competiții corecte, în beneficiul producătorilor sau deținătorilor de factori de producție.
În prezent, în plin proces agricol, ne confruntăm din nou cu lipsa piețelor de desfacere pentru produsele agricole la nivelul consumatorului dezirabil, respectiv a consumatorului urban care, din lipsa timpului, achiziționează produse din supermarket. Cum facem ca produsele realizate de țărani să ajungă în supermarket? Cum spijinim acei producători agricoli care își desfac produsele în fața gospodăriei țărănești fără niciun fel de protecție, nici sanitară, nici fiscală, nici socială, nici investițională? Cum se determină randamentul investiției producătorului agricol în condițiile în care, din lipsa unor venituri cuantificabile și permanente, nu își poate determina necesarul de investiție, nu își fundamentează investiția pe un flux de venituri întrucât nu are piață de desfacere decât aleatoare, accesul la piețele mari fiind condiționat de existența, din păcate, a unui interpus, intermediarul, care face supraprofit prin practicarea unor metode ce exced practicile concurențiale. O soluție ar fi crearea de centre de colectare, sortare a produselor agricole și plasare a acestora pe piețe în condiții de competitivitate. Aceste centre pot fi realizae de autoritățile locale prin implicarea asociațiilor agricole, asociațiilor producătorilor și comercianților de produse agricole, în scopul valorificării oportune și în folosul producătorului inițial, posesor de factori de producție, în scopul producerii de bunăstare, în sens larg.
În condițiile unui mediu politic instabil, pierderile, enorme, sunt la nivel de cetățean. Bunăstarea cetățeanului este determinată de o funcție cu variabile multiple, una importantă, de altfel, fiind stabilitatea și eficacitatea actului de guvernare.
