În contextul accentuării sărăciei, privațiunilor, coroborat cu situația globală, economia României prezintă semnele unei încetiniri, nu doar în ceea ce privește valorile indicatorilor macroeconomic, dar și a celor care apreciazăcalitatea vieții și a nivelului de trai.
Multe dintre probleme apar de la lipsa de eficacitate a politiclor publice la nivelul populației. De fapt, orice politică publică trebuie să răspundă nevoilor societale, să devină permisivă, adaptată contextului, să încurajeze implementarea de măsuri cu caracter de corijare a unor deficiențe în mediul economic și social. Astfel de derapaje se regăsesc în economia României la nivelul pieței muncii.
Efectul disparităților sociale, pornind, inclusiv de la disparitatea de gen, lipsa eficacității politicilor educaționale și investiționale în zonele rurale și defavorizate, se repercutează în special asupra stării de sărăcie.
Sursa: INS, SARACIE SI EXCLUZIUNE SOCIALA
Din valorile prezentate se observă faptul că rata sărăciei relative în România s-a menținut în intervalul 21-25%, ceea ce arată un recul al politicilor economice care conduc la bunăstarea economică. Cele mai multe motive care accentuează starea de sărăcie sunt lipsa educației, lipsa locurilor de muncă, lipsa cererii de muncă pentru persoane care au nivele educaționale și competențe scăzute, plipsa de eficacitate a programelor guvernamentale de reducere a sărăciei. Un alt factor îl constituie abandonul școlar pentru populații școlare din clasele primare și gimnaziale, cu posibilități reduse de inserție ulterioară și cu un efect marginal la creșterea sărăciei deosebit de ridicat. Totodată, un alt element îl constituie alocațiile de sprijin pentru copii relativ scăzute și care nu sunt atribuite în mod direct în educației copiilor. Un efect direct al atribuirii alocației ar fi prin școală care să genereze un plus de bunăstare pentru copil, fie în alocarea directă de rechizite școlare, acces la programe suport pentru educație, ori oferiea de hrană în cazul situațiilor de sărăcie extremă.
În sensul unei analize mai ample, avem în vedere Rata sărăciei relative pe grupe de vârstă. Astfel, am avut în vedere grupele de vârstă 0-17 ani, 18-64 ani, 65 și peste, conform clasificării INS. Din datele expuse în graficul de mai jos, se observă faptul că cel mai ridicat nivel de sărăcie relativă se regăsește în rândul copiilor, cu valori cuprinse între 30-35%, în scădere începând cu anul 2017- 32%, în anul 2019 fiind înregistrat un nivel de 30,8%. Sărăcia juvenilă definește de fapt toate formle de eșec ale politicilor sociale și economic,e pierderile de bunăstare și privațiuni care se reflectă în calitatea vieții de familie și implicit a copiilor.
Măsurile privind creșterea nivelului de educație și asistența în educație pentru familiile defavorizate și dejavantajate economic, trebuie să constituie un deziderat al oricărei economii. Baza economiei este formată în special din cumulul de competențe și bagaj motivațional al copiilor pentru dezvoltarea abilităților și motivației de a deveni instrumentele angrenajului economic. Câtă vreme programele asistențiale sunt globale, fără a identifica nevoia și a acționa personalizat, prin implicarea convergentă și consecventă a autorităților locale, nivelul de educație și de păstrare a interesului pentru educație, va fi scăzut.
Școala trebuie să rămână bastionul familiilor, care să supravegheze parcursul unui copil, atât din punct de vedere al cunoștinețelor acumulate, dar și emoțional, psiho-social, economic. Acest fapt este posibil prin transformarea școlii din unitate de învățământ în comunitate școlară, astfel încât în scoală să se facă activități educaționale integrate, de la furnizarea de educație propriu-zis, la furnizarea de hană, activități specifice gradului de interes al tinerilor; suportul material ar trebui gestionat de școală, autoritatea locală, acțiuni voluntare, deopotrivă.
Sursa: INS, SARACIE SI EXCLUZIUNE SOCIALA
Totodată, se observă o consecvență a ratei sărăciei relative în rândul populației adulte, segmentul primordial al populației active de muncă, segment care înregistrează un nivel al sărăciei în medie de 20%. Acest fapt este o determinare a sărăciei înregistrată la nivelul celor care lucreazîă, în cea mai mare parte, știut fiind faptul că nivelul salariului minim în România aduce cei mai mulți lucrători în pragul sărăciei extreme.
În acest punct discuția conduce la bunăstarea economică: cât vreme structura economiei românești este primară, producând în cea mai mare parte bunuri cu valoare adăugată redusă, subansambluri sau materie primă, nivelul de salarizare este unul scăzut, urmare a unui câștig redus de competitivitate din valorificarea pe piață a acelor bunuri economice produse. Nivelul de sărăcie înregistrat de această categorie socială este în jud de 25% dar premisele sunt favorabile creșterii, urmare a accentuării deficitului fondului de pensii, înregistrării de venituri salariale deosebit de modeste a celor mai mulți contributori la fondul de pensii.
Totodată, se observă o creștere a nivelului de sărăcie relativă la categoria de persoane peste 65 de ani, efect al unui sistem de pensii deficitar care nu permite acoperirea minimală a nevoilor de trai.
În esență, populația României se găsește pe un fond accendent în ceea ce privește nivelul sărăciei, cu efect de antrenare la nivelul altor aspecte sciale, cum ar fi violența, delicvența, infracționalitatea.
