Poezii – Cristian Bodnărescu

0
918

Negrele mirese

 Cristian Bodnărescu

Văduvelor soldaților căzuți pe front

 

Trebuie să mori

Ca vecinic să trăiești,

Treptele le cobori

Spre cer te definești.

 

Ce pot să-ți spun la despărțire?

Când timpul nu mai poate aștepta…

Ne revedem la devenire

Când cor de îngeri va cânta.

 

De tânăr te-am iubit

Sfidând sub tei amurgul,

Dar timpul tată a grăit

Lăsând din mine gândul.

 

Pe front m-am înălțat demult

Domnind pe timp și spațiu,

Alături de îngeri nu m-am temut

Căzând în alt solstițiu.

 

Gloanțe se auzeau pe boltă

Ne invitau la moarte,

Pentru patria noastră celestă

Pășim spre altă soarte.

 

Spre bal la braț plecau

Cupluri tinere – bătrâne,

Cei ce au murit și dau

Speranță la noi destine.

 

La ceas amar și ofilit

Ne regăsim, doar puri

Voi, oameni ce ați murit

Noi, suflete ce vom muri.

 

Tu erai! Te văd

În mulțimea de morți,

Bătrână mă chemi să cad

De tânăr, spre a fi soți.

 

Între vii tânără ești

Eu de departe te privesc,

Spre mine drum îți croiești

Bătrân eu te primesc.

 

Nu cred în timp

La ora înghețată,

Într-un alt anotimp

Mă scufund pe dată.

 

Ești prima mea iubire,

Dar pentru țara mea

Te aștept la regăsire

Să fim o nouă stea.

 

07 – Octombrie – 2019

 

 

 

Și nu te-ai mai întors…

Soldatului necunoscut

 

Într-o țară europeană

Prădată de minciună,

Prostia cotidiană

Se transformă-n ciumă.

 

Satana domnește în arte

Uniunea o suge de vlagă,

Românul nu se trezește

Purtând haina cu dungă.

 

Pușcăriașii sunt liberi

Și țara nu-i ocupată,

Magistrații neteferi

O vând deja subjugată.

 

Avem drepturi depline:

Criminali nepedepsiți,

Producție pe rație

Și arbori ciopârțiți.

 

În Biserica străveche

Se dau drepturi perfecte!

Homosexuali – pereche

Scuipă-n icoana de perete.

 

Demult tu ai plecat

Împlinindu-ți destinul,

Ești Înger înaripat

Împiedicând potopul.

 

De sub pământul sacru

Moaștele dau lumină,

În Dacia-i masacru

Apocalipsa are să vină.

 

Loc nu e pentru tine

În astă țară nulă,

Cu manele în vine

S-a întors în junglă.

 

Ai fost curat atunci

Și vecinic vei rămâne,

Noaptea pășești pe lunci

Rugându-te de bine.

 

Și nu te-ai mai întors…

Nicicând în trup de om,

Doar îngerii ți-au tors

Aripi țesute sub pom.

 

6 – Octombrie – 2019

 

 

Străbunicul

 

Timpurile au trecut

Și lumea te-a uitat,

Dar tu ești cunoscut

De îngeri căutat.

 

Era o zi de vară

Când glia te-a chemat,

Doar tu în astă țară

Cu arma-i apărat.

 

Sfârșitul ți-e aproape

La cer te-ai înălțat,

În ultimele-ți clipe

Pe noi ne-ai apărat.

 

Acum lumea e obosită

Ea forță nu mai are,

Privește plictisită

Cum România moare.

 

Dar noi în loc de cinste

Pe tine te-amintim,

Și o statuie lucește

Când bustu-ți dezvelim.

 

Cu puțin am ajutat

Gândindu-ne la tine,

Eroule,  tu ți-ai dat

Viața, să ne fie bine.

 

Vremea ta nu a trecut

Cei drepți nu te-au uitat,

Ești veșnic cunoscut

Și de urmași visat.

 

29 – Aprilie – 2019

 

 

 

Vulturii Carpaților

 

Zbor spre voi

Vulturii mei,

Războiu-i în toi

Pe cer între zei.

 

Când țara-i răpusă

De sus până jos,

Istoria-i scrisă

De-un pilot curajos.

 

Cade câte unul

Dușmanul demonic,

Merge pe drumul

Visului platonic.

 

În orizontul ceresc

Acoperiți cu flori,

Și-ai noștri-s găsesc

Mormânt între nori.

 

Spre glie de sus

Avioane se strivesc,

Ai noștri s-au dus

Aripi de îngeri le cresc.

 

Zbor spre voi

Îngerii mei,

Războiu-i în toi

Pe cer între zei.

 

22 Aprilie 2019

 

 

Soldatului necunoscut

 

O baionetă te-a străpuns

În inima curată,

Sângele-ți s-a scurs

În glia cea uitată.

 

Soarele atunci a stat

Pe cerul sângeriu,

Viața ți s-a curmat

Pe câmpul cel pustiu.

 

Dar locul s-a luminat

Având moaștele tale,

În glie de te-ai scăldat

Pornind spre-o altă cale.

 

Zi de zi ne ocrotești

Și pe demon biruiești,

În locu-ți de veci curgând

Un izvor sub al tău gând.

 

Seară de seară te arăți

Pe bolta înstelata,

Păcatele ni le cureți

Tu, astru de-altădată.

 

Prin râurile noastre

În codri-ai renăscut

Îți cântă păsări albastre

Numele cunoscut!

 

12 – aprilie – 2019

 

 

 

Eroi în glie

 

Pe cerul  bolții iar

Se-aprinde foc de armă,

Eroul cade solitar

Nu e vreme de teamă.

 

O țară sacră am avut,

Acum e decimată.

Clanuri de eroi  au căzut

Să nu ne fie luată.

 

Tânăr erai în vară

La casa de-altădată

În munții de aramă

Am avut o armată.

 

Dar hoțul de moșie

Cu roșia sa haină

Veni în țara vie

Cu tropot de hienă.

 

În sala din palat

Cupluri valsau tomnatic,

Pe pământul capturat

Sângele curge besmetic.

 

Doar glia cea străveche

E testamentul sacru,

Eroul nepereche

Din ea veghează aspru.

 

Am fost trădați de lume,

Uciși și condamnați,

Doar Domnul a dus pe culme

Eroii țării înaripați.

 

Dar unde suntem noi,

În țară de barbari?

Mai bine muream cu voi,

Eroii noștri mari.

 

Sunteți acum necunoscuți

De-o țară ignorantă,

Dar nu puteți fi și uitați

De lumea cea înaltă.

 

Doar din pământ vă ridicați

Cum scrie în scriptură,

Sunteți eternii noștri frați

Păzind țara de ciumă.

 

Dar voi demult ați înviat

În zi de primăvară,

Privind spre țară la înnoptat

Cum vine eterna iarnă.

 

12 aprilie 2019

 

 

 

Spre Cer!

 

E liniște pe lac

În apă lucește luna,

Păsările-n codru tac

A fost demult furtuna.

 

În poiana din pădure

Uitat,  ajuns al ciorilor

Se vede doar din luntre

Cimitirul eroilor.

 

Dar foc de tun s-a auzit

Sub raze ale lunii,

Și din pâmînt au răsărit

Batalioanele națiunii.

 

Sunt tineri și eterni

Ai noștri scumpi soldați,

Odată ne-om uni

Cu frații neuitați.

 

Zgomot de puști despică

Văzduhul necurmat,

În vârf de lănci ridică

Dușmanul întinat.

 

Poate demult au fost uitați

De lumea trecătoare,

Acum ei sunt veșnici soldați

În oastea Domnului cea mare.

 

12 – aprilie – 2019

AD

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here