Negrele mirese
Cristian Bodnărescu
Văduvelor soldaților căzuți pe front
Trebuie să mori
Ca vecinic să trăiești,
Treptele le cobori
Spre cer te definești.
Ce pot să-ți spun la despărțire?
Când timpul nu mai poate aștepta…
Ne revedem la devenire
Când cor de îngeri va cânta.
De tânăr te-am iubit
Sfidând sub tei amurgul,
Dar timpul tată a grăit
Lăsând din mine gândul.
Pe front m-am înălțat demult
Domnind pe timp și spațiu,
Alături de îngeri nu m-am temut
Căzând în alt solstițiu.
Gloanțe se auzeau pe boltă
Ne invitau la moarte,
Pentru patria noastră celestă
Pășim spre altă soarte.
Spre bal la braț plecau
Cupluri tinere – bătrâne,
Cei ce au murit și dau
Speranță la noi destine.
La ceas amar și ofilit
Ne regăsim, doar puri
Voi, oameni ce ați murit
Noi, suflete ce vom muri.
Tu erai! Te văd
În mulțimea de morți,
Bătrână mă chemi să cad
De tânăr, spre a fi soți.
Între vii tânără ești
Eu de departe te privesc,
Spre mine drum îți croiești
Bătrân eu te primesc.
Nu cred în timp
La ora înghețată,
Într-un alt anotimp
Mă scufund pe dată.
Ești prima mea iubire,
Dar pentru țara mea
Te aștept la regăsire
Să fim o nouă stea.
07 – Octombrie – 2019
Și nu te-ai mai întors…
Soldatului necunoscut
Într-o țară europeană
Prădată de minciună,
Prostia cotidiană
Se transformă-n ciumă.
Satana domnește în arte
Uniunea o suge de vlagă,
Românul nu se trezește
Purtând haina cu dungă.
Pușcăriașii sunt liberi
Și țara nu-i ocupată,
Magistrații neteferi
O vând deja subjugată.
Avem drepturi depline:
Criminali nepedepsiți,
Producție pe rație
Și arbori ciopârțiți.
În Biserica străveche
Se dau drepturi perfecte!
Homosexuali – pereche
Scuipă-n icoana de perete.
Demult tu ai plecat
Împlinindu-ți destinul,
Ești Înger înaripat
Împiedicând potopul.
De sub pământul sacru
Moaștele dau lumină,
În Dacia-i masacru
Apocalipsa are să vină.
Loc nu e pentru tine
În astă țară nulă,
Cu manele în vine
S-a întors în junglă.
Ai fost curat atunci
Și vecinic vei rămâne,
Noaptea pășești pe lunci
Rugându-te de bine.
Și nu te-ai mai întors…
Nicicând în trup de om,
Doar îngerii ți-au tors
Aripi țesute sub pom.
6 – Octombrie – 2019
Străbunicul
Timpurile au trecut
Și lumea te-a uitat,
Dar tu ești cunoscut
De îngeri căutat.
Era o zi de vară
Când glia te-a chemat,
Doar tu în astă țară
Cu arma-i apărat.
Sfârșitul ți-e aproape
La cer te-ai înălțat,
În ultimele-ți clipe
Pe noi ne-ai apărat.
Acum lumea e obosită
Ea forță nu mai are,
Privește plictisită
Cum România moare.
Dar noi în loc de cinste
Pe tine te-amintim,
Și o statuie lucește
Când bustu-ți dezvelim.
Cu puțin am ajutat
Gândindu-ne la tine,
Eroule, tu ți-ai dat
Viața, să ne fie bine.
Vremea ta nu a trecut
Cei drepți nu te-au uitat,
Ești veșnic cunoscut
Și de urmași visat.
29 – Aprilie – 2019
Vulturii Carpaților
Zbor spre voi
Vulturii mei,
Războiu-i în toi
Pe cer între zei.
Când țara-i răpusă
De sus până jos,
Istoria-i scrisă
De-un pilot curajos.
Cade câte unul
Dușmanul demonic,
Merge pe drumul
Visului platonic.
În orizontul ceresc
Acoperiți cu flori,
Și-ai noștri-s găsesc
Mormânt între nori.
Spre glie de sus
Avioane se strivesc,
Ai noștri s-au dus
Aripi de îngeri le cresc.
Zbor spre voi
Îngerii mei,
Războiu-i în toi
Pe cer între zei.
22 Aprilie 2019
Soldatului necunoscut
O baionetă te-a străpuns
În inima curată,
Sângele-ți s-a scurs
În glia cea uitată.
Soarele atunci a stat
Pe cerul sângeriu,
Viața ți s-a curmat
Pe câmpul cel pustiu.
Dar locul s-a luminat
Având moaștele tale,
În glie de te-ai scăldat
Pornind spre-o altă cale.
Zi de zi ne ocrotești
Și pe demon biruiești,
În locu-ți de veci curgând
Un izvor sub al tău gând.
Seară de seară te arăți
Pe bolta înstelata,
Păcatele ni le cureți
Tu, astru de-altădată.
Prin râurile noastre
În codri-ai renăscut
Îți cântă păsări albastre
Numele cunoscut!
12 – aprilie – 2019
Eroi în glie
Pe cerul bolții iar
Se-aprinde foc de armă,
Eroul cade solitar
Nu e vreme de teamă.
O țară sacră am avut,
Acum e decimată.
Clanuri de eroi au căzut
Să nu ne fie luată.
Tânăr erai în vară
La casa de-altădată
În munții de aramă
Am avut o armată.
Dar hoțul de moșie
Cu roșia sa haină
Veni în țara vie
Cu tropot de hienă.
În sala din palat
Cupluri valsau tomnatic,
Pe pământul capturat
Sângele curge besmetic.
Doar glia cea străveche
E testamentul sacru,
Eroul nepereche
Din ea veghează aspru.
Am fost trădați de lume,
Uciși și condamnați,
Doar Domnul a dus pe culme
Eroii țării înaripați.
Dar unde suntem noi,
În țară de barbari?
Mai bine muream cu voi,
Eroii noștri mari.
Sunteți acum necunoscuți
De-o țară ignorantă,
Dar nu puteți fi și uitați
De lumea cea înaltă.
Doar din pământ vă ridicați
Cum scrie în scriptură,
Sunteți eternii noștri frați
Păzind țara de ciumă.
Dar voi demult ați înviat
În zi de primăvară,
Privind spre țară la înnoptat
Cum vine eterna iarnă.
12 aprilie 2019
Spre Cer!
E liniște pe lac
În apă lucește luna,
Păsările-n codru tac
A fost demult furtuna.
În poiana din pădure
Uitat, ajuns al ciorilor
Se vede doar din luntre
Cimitirul eroilor.
Dar foc de tun s-a auzit
Sub raze ale lunii,
Și din pâmînt au răsărit
Batalioanele națiunii.
Sunt tineri și eterni
Ai noștri scumpi soldați,
Odată ne-om uni
Cu frații neuitați.
Zgomot de puști despică
Văzduhul necurmat,
În vârf de lănci ridică
Dușmanul întinat.
Poate demult au fost uitați
De lumea trecătoare,
Acum ei sunt veșnici soldați
În oastea Domnului cea mare.
12 – aprilie – 2019
