Sursa foto: republica.ro
Pe data de 16 noiembrie 1916 începe „Bătălia pentru Bucureşti” sau „Bătălia de pe Neajlov şi Argeş”, cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc a anului 1916, din cadrul Primului Război Mondial, ce a avut ca scop stoparea forțelor germane și austro-ungare de a cuceri Bucureștiul.
Începând cu 16 noiembrie 1916, Armata I Română condusa de generalul Constantin Prezan, va încerca oprirea înaintării forțelor militare germane și bulgare ce doreau ocuparea capitalei țării și scoaterea României din război. Planul de apărare a Bucureștiului a reușit în prima fază, forțele române reușind să respingă inamicul, însă ulterior, în urma unei serii de circumstanțe nefaste, armata română, copleşită atât din punct de vedere numeric, cât şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsând Bucureştii în mâna armatelor inamice.
Sursa foto: ro.wikipedia.org
Mareșal Constantin Prezan (1861 – 1943), erou al Primului Război Mondial
În fața acestei situații, Regele, membrii Casei Regale, precum și Guvernul român, au fost nevoiți să se retragă în Moldova și să restabilească capitala țării la Iași. Și deși bătălia pentru București a fost pierdută, Puterile Centrale nu și-au atins obiectivul de a scoate armata română din război, chiar dacă ea a continuat să lupte cu greutăţi şi suferinţe deosebit de mari până la sfârșitul războiului. Însă experienţa acumulată în această bătălie a fost de mare folos în perioada campaniei din anul 1917, cu precădere în marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, atunci când armata română s-a umplut de glorie pe câmpurile de luptă.
Printre cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice.
Din pricina lungimii frontului (de cca 120 km) pe care s-au angajat ostilităţile, precum şi al contingentelor implicate este considerată cea mai complexă operaţiune militară iniţiată de forţele române în timpul Primului Război Mondial. Teatrul de luptă este împărţit în trei sectoare principale: Sectorul Argeşului Superior, având ca axă de desfăşurare a acţiunilor Valea Argeşului, şoseaua Goleşti-Titu,
Sectorul Argeşului şi al Neajlovului Mijlociu, cu şoseaua Alexandria-Bucureşti ca axă de înaintare, Sectorul Neajlovului şi Argeşului Inferior cu centrul la Călugăreni. Planul elaborat de comandamentul român urmărea o ultimă încercare de stopare a ofensivei inamice şi salvarea capitalei.
Astfel miza era enormă, pierderea Bucureştiului având implicaţii strategice; acestea vizau, în primul rând, evacuarea totală a Munteniei, cu impact devastator asupra moralului trupelor române. În acest scop, generalului Constantin Prezan, comandantul operaţiunii, i se pun la dispoziţie toate trupele aflate în rezervă şi retragere din diferite zone de acţiune.
În încercarea de a consolida efectivele pe care românii le opuneau forţelor Puterilor Centrale, conducerea politică română face apeluri repetate pentru deplasarea contingentelor ruseşti care acţionează în Moldova, în sprijinul celor române care apărau Bucureştiul. Demersurile rămân fără rezultate consistente.
Greutăţile generate de insuficienţa efectivelor face ca lansarea atacului principal împotriva trupelor inamice venite dinspre Dunăre, programat a se desfăşura la 29 noiembrie 1916, să fie amânat. Cu toate acestea, în cele trei sectoare ostilităţile se deschid, luând aspectul luptelor izolate, dar intense. Practic, zilele de 29 şi 30 noiembrie sunt folosite de ambele părţi pentru a se poziţiona pe aliniamentele de luptă.
Pe 1 decembrie 1916 românii obţin o serie de succese în toate sectoarele de operaţiuni, trupele inamice fiind respinse cu pierderi grele. Un incident nefericit va influenţa mersul întregului curs al evenimentelor. Unul dintre automobilele armatei române este capturat de forţele germane.
Aici se găsea întreaga corespondenţă dintre efectivele române angajate în luptă, precum şi toate ordinele de operaţiuni pe care acestea urmau să le îndeplinească. Evenimentul influenţează strategia de acţiune a germanilor care-şi dau acum seama de adevăratele intenţii ale românilor, în special, în ceea ce priveşte mişcările de învăluire şi direcţia principală de atac.
Astfel, comandamentul german optează pentru varianta înaintării prin mijlocul dispozitivului român, încercând, prin intermediul superiorităţii numerice, să izoleze cele două grupări de forţe principale pentru a le anihila.
Pe 4 decembrie întreaga linie a Argeşului era în mâna inamicului, înregistrându-se astfel, înfrângerea armatei române şi înlăturarea oricărui obstacol pentru ocuparea Bucureştiului. Impactul înfrângerii a fost unul devastator pentru forţele române, atât prin efectul demoralizator, cât şi prin pierderile semnificative suferite. În acelaşi timp, conducerea politică, în frunte cu regele Ferdinand I, este forţat să se refugieze în nordul Moldovei.
Surse: https://www.historia.ro/; www.enciclopediaromaniei.ro, www.istorie-pe-scurt.ro,
