Trăim o perioadă destul de dificilă dacă analizăm evoluţia pieţei petroliere atât pe tritoriul României cât şi în lume.
În ultimul deceniu, fluctuaţiile pieţei petrolului au atins culmi, previzionate doar de greii industriei petroliere.
În România, care a ocupat odinioară locul întâi în lume cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale, perioadele tulburi şi-au spus deasemenea cuvântul. Chiar dacă am fost primii care am exportat benzina în anul 1900, am avut prima şcoală de maiştri din domeniul petrolier în 1904 şi în 1934 reuşeam premiera de a fora până la o adâncime de 3300 metri, trecerea timpului a umbrit oarecum aceste performanţe.
Aşa cum presa internaţională afirma că: “regiunea Ploieşti a adus multă bogatie dar şi gelozie din partea altor state” , peste ani se observă că “gelozia” s-a transformat intr-o luptă acerba pentru supremaţia exploatarii şi prelucrării resurselor de petrol.
Goana după resursele petroliere ale României au stârnit interesul a numeroase ţări cum ar fi: Olanda, SUA, Franta, Germania, Marea Britanie. Astăzi, interesul investitorilor s-a extins şi către forţa de muncă şcolită şi provenită din România, situatia fiind resimţită acut pe piaţa fortei de muncă locală.
Atracţia mare a investitorilor străini a fost generată de aderarea României la NATO si la UE însă, comparativ cu investiţiile străine în ţări ca Cehia, Polonia si Ungaria, ţara noastră nu avea să ocupe un loc fruntaş ci mai degrabă un loc “codaş” deoarece aceste ţări au absorbit 80% din volumul investiţiilor directe din regiunea central-europeană. Bunele relaţii menţinute de ţara noastră cu ţările arabe şi ex-sovietice au reprezentat condiţiile propice pentru creşterea numărului de investitori străini în acest sector.
Creşterile economice ale României au atras la rândul lor creşteri la consumul de carburanti. Deşi avem un sector industrial petrochimic diversificat, cu o capacitate de procesare care o depăşeste pe cea de extracţie evoluţia bună s-a datorat înregistrării unui număr mare de maşini noi şi second-hand care au atras după sine un consum mare de combustibil.
Consumurile sunt cele care au dictat şi dictează creşterile economice, deoarece sectorul producţie este în continuare gripat. Crearea de noi locuri de muncă în sectorul privat este soluţia ascensiunii industriei spre mai bine şi mai mult.
Începând cu anul 2015, industria petrolului a înregistrat o scădere cu 70% a preţului barilului de ţiţei, de la 100 de dolari/baril la 30 de dolari /baril. Acest fenomen a atras reducerea investiţiilor, restrângerea activităţii de mentenanţă si constituirea bugetelor de criză.
Toate aceste schimbări au avut efect negativ pentru firmele producătoare de echipament petrolier, insă multe dintre ele si-au extins colaborările şi cu alţi jucători importanţi din piaţa romănească. Tot în anul 2015, după ridicarea embargoului impus Iranului s-a trecut la prospectarea a pieţei iraniene.
Anul 2017 a înregistrat o creştere cu 30% a consumului de motorină faţă de 2008 şi o reducere cu 20% a consumului de benzină. S-a observant în 2017 o creşere a cererii de combustibil şi tendinţa a continuat până la sfârşitul acelui an.
Serviciile de mentenanţă în domeniul petrolier pe teritoriul Romaniei sunt acoperite în mare parte de către firme cu un istoric generos în domeniu. Cerinţele beneficiarilor sunt foarte stricte, si nici nu s-ar putea altfel deoarece si normele aplicate sunt la fel.
Societăţile implicate în serviciile de mentenanţă se confruntă cu o lipsă de personal calificat de pe piaţa muncii, la această lipsă de forţă de muncă un cuvânt greu de spus îl are şi migraţia externă a forţei de muncă.
Nici constructorii de utilaje, necesare industriei petroliere, nu sunt mai avantajaţi din punctul de vedere al personalului calificat. Deşi se discută permanent de redeschiderea şcolilor profesionale, în ideea ca vor fi tot felul de facilităţi pentru cei care vor urma cursurile, tendinţele, se pare, sunt în continuare ca absolvenţii să-şi caute locuri de muncă după obţinerea certificatelor de absolvire, la societăţi care-si desfăşoară activitatea dincolo de graniţele României.
Scăderea considerabilă a numărului de elevi care urmează cursurile şcolilor de profil arată că, atât componenta numerică, cât şi componenta de formare profesională a personalului are influenţe negative pe piaţa muncii din România.
Piaţa muncii din România are circa 5 miloane de angajati, la o populaţie de 19 miloane de personae şi deficitul în 2021 al forţei de muncă se preconizează a fi de peste 1 milion de angajaţi. Chiar dacă retehnologizarea a păstrat constantă cifra cererii de locuri de muncă de către angajatori, aceasta atrage de la sine calificarea personalului.
Există o înlănţuire între toate etapele de parcurs pentru a ocupa un loc de muncă în România şi în ultima perioadă investiţiile privind retehnologizarea presupun şi creşterea salariilor personalului calificat în domeniu.
Cu alte cuvinte, România nu mai este o ţară ieftină a forţei de muncă.
Autor: Anton Mazarian, C.E.O Inteprindere
