Spațiul cosmic este o problemă de securitate internațională care ar trebui să se afle și în atenția politicii naționale de apărare, sens în care România ar trebui să adopte o strategie și în acest domeniu.
Problema este că o astfel de strategie nu poate fi realizată fără un sprijin juridic, în special în ceea ce privește legea conflictelor armate.
De altfel, scopul acestui articol este de a analiza dacă acest drept este aplicabil contextului spațiului cosmic .
Au existat o serie de inițiative interesante cu privire la interpretarea regulilor internaționale, în special în ceea ce privește conflictele armate aplicabile spațiului cosmic.
Aceste inițiative au dus la apariția unor manuale care oscilează între complementaritate și competiție și sunt incomplete fără o analiză a legii actuale a conflictelor armate care să fie implementată și în ipoteza unor conflicte armate în spațiul cosmic.
În absența unui tratat care să reglementeze conduita unui conflict armat în spațiu, statele se pot baza doar pe principiile aplicabile dreptului conflictelor armate care nu sunt altele decât principiile distincției, proporționalității și precauției.
Necesitatea adoptării unui astfel de tratat este necesar și din perspectiva combaterii spionajului prin intermediul sateliților.
Deși spionajul este o practică obijnuită în rândul statelor, aceste sunt, în general, reticente în a denunța public tentativele de spionaj împotriva lor și cu atât mai mult în a le atribui direct către un alt stat.
Însă au existat și ieșiri în spațiul public precum cea a Ministrului Forțelor Armate ale Franței din care cităm în continuare:
” Am o poveste de spus.
Este povestea unui satelit. Un satelit cu numele antic, Athena- Fidus. Un satelit valoros pentru furnizarea de comunicații militare sigure. Un satelit care din 2014 ne-a permis să schimbăm informații, să planificăm operațiuni și să ne garantăm securitatea.
Dar acolo (sus), în timp ce Athena- Fidus continua să se rotească liniștit deasupra pământului, un alt satelit s-a apropiat de el, aproape, un pic prea aproape. Atât de aproape încât ai fi crezut că încearcă să ne preia comunicările.
Încercarea de a-ți asculta vecinii nu este un gest doar neprietenos. Este un act de spionaj. Iar acest mic război stelar nu a avut loc cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată. A avut loc acum un an, la 36000 km deasupra capului nostru.
Și acest satelit cu Urechi Mari se numește Louch- Olimp, un binecunoscut satelit rusesc un pic … indiscret. [ … ]
Apărarea spațială este necesară, este esențială.
Florence Perly
Ministrul Foțelor Armate ”
citat – discurs din 7 septembrie 2018
Această poziție neobișnuită favorizată de ministrul francez a adus practic în prim plan problema spațială și necesitatea adoptării unui tratat internațional care să reglementeze lansarea de sateliți, supravegherea din sateliți, accesul și acțiunea în spațiul cosmic.
Având în vedere că descoperirile tehnologice avansează într-un ritm uluitor, iar necesitatea accesului la spațiul cosmic este minimalizată de către actorii statali dar și de cei privați, spațiul exterior a început să devină un loc al competiției și al confruntării.
Mai mult, se constată existența unor probleme de natură juridică, cum ar fi controlul exporturilor, reglementarea diseminării datelor sau consecințele proliferării sateliților și apariția unor acțiuni spațiale foarte dificil de detectat și atribuit vreunei entități anume.
Războiul în spațiu nu mai apare ca o ficțiune, ci este o realitate strategică pentru statele care dezvoltă mijloace de apărare spațială.
Dacă spațiul cosmic este ”a priori” scutit de orice suverantitate, se impune totuși ca Dreptul Internațional să fie Regula.
Pe fundalul Războiului Rece a fost alimentată temerea că unul dintre blocuri pretinde suveranitatea în spațiu, aspect ce a acționat ca un catalizator al dreptului spațial internațional. În acest sens putem percepe că reglementarea internațională a spațiului cosmic este legată intrinsec de o potențială apariției a unui conflict spațial armat.
Până în prezent nu a fost remarcat un comportament spațial care să poată fi considerat o utilizare a forței armate sau o agresiune armată, în sensul de ”jus ad bellum” și nu a existat un conflict armat în spațiul cosmic.
Comportamentul satelitului Rusesc descris anterior, chiar dacă a fost neprietenos, nu poate constitui un motiv pentru folosirea foței.
În 1967, la zece ani după ce U.R.S.S. a trimis în spațiu un satelit Sputnik, primul satelit artificial, bazele dreptului spațial au fost stabilite prin Tratatul privind principiile care guvernează activitățile statelor în domeniul explorării și utilizării spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești ( cunoscut sub denumirea de Tratatul Stațial).
Acest tratat stabilește reguli esențiale cu privire la atitudinea pe care statele trebuie să o adopte cu privire la spațiul cosmic care este definit ca prerogativă a unanimității a cărei utilizare trebuie rezervată în scopuri pașnice și în care este interzisă introducerea de arme nucleare și alte arme de distrugere în masă, precum și orice proclamare a suveranității.
Mai presus de orice se cere ca explorarea și utilizarea spațiului să fie efectuate în conformitate cu Charta Organizației Națiunilor Unite.
Se poate observa printre diferitele dispoziții ale acestui tratat dorința de a reglementa spațiul și de a preveni problemele de securitate, în acest sens înființându-se Comitetul Națiunilor Unite pentru Utilizările pașnice ale Spațiului Cosmic.
Această lege spațială internațională s-a concentrat în primul rând pe menținerea păcii în spațiu și foarte puțin pe ipoteza unui conflict armat în spațiu.
Revenind la scopul acestei lucrări reiterez necesitatea concentrării pe aplicarea legii conflictelor armate sau a dreptului umanitar internațional în contextul spațial.
Voi reveni cu amănunte interesante ce privesc armamentul spațial sau condițiile de utilizare a forței în spațiu care intră sub incidența jus ad bellum , ci nu jus in bello care reprezintă legea conflictului armat.
Av (drd) Liviu Turcu
